Du-te si intoarce-te

Un tanar novice, insarcinat cu maturarea curtii manastirii, se plangea astfel: "Am intrat in aceasta manastire pentru a primi invatatura, nu pentru a plimba matura in sus si in jos...,fara odihna, fara sfarsit, fara scapare..."

Maestrul manastirii, care trecea pe acolo, il auzi si ii spuse urmatoarea poveste:

"A fost odata o mama iubitoare si blanda, care era pe moarte. Singurul lucru care o mai putea salva erau niste pere salbatice, care se aflau intr-o anume vale pazita de o vrajitoare batrana.

Fiica cea mare se duse prima. Vrajitoarea ii zise:

- Daca vrei perele mele salbatice, du-te pe muntele ce se zareste acolo jos si intoarce-te!

Fiica cea mare se supuse. Ea merse acolo si se intoarse...de zece ori. Vrajitoarea ii tot repeta: "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te"...

A unsprezecea oara, fiica cea mare se descuraja:
- Mama ma asteapta acasa, nu voi mai continua acest exercitiu stupid.
Si pleca cu panerul gol.

Mijlocia veni, la randul ei, in valea unde se coceau perele salbatice. Vrajitoarea ii zise:
- Du-te pe muntele acela si intoarce-te...

La al cincizecilea du-te-vino, fata, furioasa, pleca fara sa se mai intoarca...cu panerul gol.

Mezina lua panerul si porni si ea la drum. O intalni si ea pe batrana vrajitoare, care ii spuse:
- Daca vrei sa iei perele mele salbatice, care ii vor reda sanatatea mamei tale, du-te pe muntele ce se zareste acolo si intoarce-te...

De zece ori, de douazeci de ori, de cincizeci de ori, batrana repeta: "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te"...

Mezina, fara sa murmure, ascultatoare, pleca si revenea, pleca si revenea. A suta una oara, ea primi perele salbatice. Si isi umplu cu ele panerul. Mama ei le manca si fu salvata."

Maestrul spuse:
- Cand matura ta face miscari de du-te-vino prin curtea manastirii, tu nu executi un act inutil, ci urmezi insasi Calea. Caci Iluminarea se afla in umilele gesturi de zi cu zi.

Cand inima este pura

A fost odata un calugar zen, pe numele lui Hokuji. Locuia singur, intr-un templu abandonat.

Intr-o noapte, fu trezit de un zgomot neobisnuit. Se scula. Vazu intr-un mar un tanar care fura din fructele inca necoapte. Fara sa stea pe ganduri, el merse in magazie, lua o scara, pe care o aseza la piciorul pomului, apoi se retrase discret.

Hotul, absorbit de lucrul sau, nu vazuse si nu auzise nimic.

Calugarul se culca la loc pe rogojina sa, gandind:"Acum, tanarul va putea cobora din pom, oricat de greu incarcat ar fi, fara a risca sa isi rupa oasele." Si adormi fara alt gand.

Henri Brunel - Anul Zen

Realitatea e in ochii privitorului

"Chiar si o tragedie se poate transforma intr-un beneficiu nesperat daca o privim ca pe o lectie care ne permite sa crestem din punct de vedere spiritual."

Louise L.Hay

Puterea este in interiorul tau

"Ori de cate ori iti spui: "Nu stiu", tu ii trantesti in nas usa intelepciunii tale interioare."

Louise L.Hay

Copiii s-au schimbat

Visam...ascultandu-i pe tinerii colegi vorbind despre meseria de profesor:

- Copiii nu mai sunt asa cum ii stiati, au devenit de nestapanit!

Si imi citara un numar de exemple care ar fi zburlit parul unui batran "pedagog". Fiecare oferea o explicatie: somajul, aglomeratia urbana, dezorientarea parintilor, climatul de violenta, exemplul dezastruos al oamenilor politici, pierderea valorilor morale, chiar si Internetul... In tot acest timp nimeni nu intrevedea solutia.

- Dar, spun eu, daca profesorii ar invata arta de a conduce o clasa de copii diferiti, fara morala si fara lege, de copii dificili...

Se lasa o liniste jenanta. Un sindicalist bombani:

- Ceea ce ne-ar trebui sunt mijloacele! Mai multi profesori, intendenti, personal administrativ, oameni de serviciu!

Fiecare i se alatura, iar conversatia isi relua cursul presarat de plangeri iterative si familiare.

Si totusi, imi spun, zece piloti miopi nu vor putea inlocui unul singur care vede clar.

Profesorii nu mai stiu sa stapaneasca, sa-i tina in frau pe copiii care s-au schimbat - copiii dificili ! - deci trebuie invatati cum sa o faca.

Este mult mai eficient sa incerci sa te schimbi tu insuti, decat sa schimbi lumea.

"Ceea ce este este", iar tot restul este vorbarie, cantec...

Henri Brunel
Anul Zen

Alb

Zbor prin zapada,
Ninge.
Intregul Univers e cuprins de pace.

Imblanzirea agitatei minti

Renki era un elefant salbatic, capturat la varsta de trei ani. Avea o piele de un cenusiu deschis, fara defecte, coltii lungi, subtiri, ascutiti, urechi de forma triunghiulara perfecta; un mascul frumos pe care stapanul sau spera sa-l vanda pe un pret bun unui senior din regat.

Renki a fost legat de o stanca cu o franghie solida. Tanarul elefant a inceput sa se zbata energic, cu furie, zvarlea din picioarele lui grele, batea pamantul cu ele si mugea de ti se rupea inima. Dar era bine legat si nu putea sa scape. Atunci a fost cuprins de o furie disperata, muscand aerul, ridicand trompa si mugind spre cer.

Intr-o zi, brusc, Renki s-a linistit, nu a mai tras de franghie, nu a mai batut pamantul cu picioarele, nu a mai facut sa se cutremure totul in jur de mugetele lui.

Atunci, stapanul elefantului l-a dezlegat.Putea sa mearga dintr-un loc in altul, purta butoiase cu apa, era liber si fericit.

- Gandirea ta este ca un elefant salbatic, i-a spus batranul maestru discipolului sau. Ii este teama, se agita in toate directiile si mugeste. "Atentia" ta este franghia, iar "obiectul ales al meditatiei tale" este stanca. Linisteste-ti gandirea, imblanzeste-o, tine-o in frau si vei cunoaste secretul adevaratei libertati.

Cum sa fii ceea ce iti doresti

"Ocupa-te cat mai mult cu studiul lucrurilor Divine, nu doar pentru a le sti, ci pentru a le face; iar cand inchizi cartea, priveste in jur, priveste inlauntru, priveste sa vezi daca mana ta poate pune in fapta ceva din ce a invatat."

Moise din Evreux (1240 i.Ch)

Solutie antistres

Cea mai eficienta solutie antistres pe care am intalnit-o pana acum este extraordinar de simpla si spune doar atat: "Incetati sa va mai luati atat de mult in serios!". Pentru ca atunci cand ne luam prea mult in serios, ceea ce facem este ca permitem Eului sa ne dea ganduri negre si batai de cap sau, asa cum spune toata lumea acum, stres.

In cartea "Arta posibilitatii", scrisa de Rosamund si Benjamin Zander, este o povestire extraordinara, care spune tot:

"Doi prim-ministri stau intr-o sala si discuta afaceri de stat. Deodata, ianuntru da buzna un barbat, negru de furie, strigand si tropaind si batand cu pumnul in masa. Premierul tarii gazda il admonesteaza: "Peter, adu-ti te rog aminte de Regula numarul 6", la care Peter se calmeaza instantaneu, se scuza si se retrage.

Politicienii isi reiau discutia, numai pentru a fi intrerupta din nou peste 20 de minute de catre o femeie isterica, ce gesticuleaza nebuneste, cu parul in dezordine. Intrusa este intampinata in acelasi fel, cu cuvintele: "Marie, te rog sa iti amintesti de Regula numarul 6". Inca o data se instaureaza calmul desavarsit si femeia se retrage cu o plecaciune si o scuza.

Cand scena se repeta a treia oara, premierul oaspete se adreseaza colegului sau: "Stimate prieten, am vazut multe lucruri in viata mea, dar nimic la fel de remarcabil ca acesta. Ati fi atat de amabil sa imi impartasiti si mie secretul Regulii numarul 6?"

"Foarte simplu, raspunde gazda. Regula numarul 6 este: Nu te mai lua asa de tare in serios."

"Ah, spune vizitatorul, buna regula."

Dupa un moment de reflectie, intreaba: "Si care sunt celelalte reguli?"

"Nu mai sunt altele."

Am doar o perspectiva diferita

Dr. Quantum viziteaza Tara Plata

-Bine ati venit in Tara Plata, o lume cu doar doua dimensiuni! Doar cu inainte, inapoi, stinga si dreapta. In aceasta lume nu exista sus si jos.
- Ce ciudatenie mai e si chestia aia?
- In aceasta lume, fiintele bidimensionale care o locuiesc nu inteleg conceptul de obiect tridimensional. Acesti bidimensionali platieni nu inteleg cubul, sfera, piramida si nici pe mine. Din perspectiva lor 2D, degetul meu 3D arata cam asa…
- Ce farfuria ma-sii e asta? Ati vazut? Fugiti!!!
- Salut, cerculet! (Frica de necunoscut! sau, mai bine zis, necunoscut inca! E un mister: daca vedem doar ce stim, atunci cum mai poate cineva sa vada vreodata ceva nou, necunoscutul?!? Cum iesim din propria cusca?)
- Salut, cerculet! Nu-ti fie frica!
- Cine a spus asta? Unde esti?
- Asta-i intotdeauna cel mai greu de explicat: sunt intr-o alta dimensiune, alt spatiu, sunt deasupra ta!
- Sa nu folosesti niciodata, da’ niciodata, cuvintul ala!
- Ce cuvint?
- Cuvintul care incepe cu D…!
- Deasupra?
- E interzis!
- Pai, tu ce crezi ca inseamna?
-Nu stiu! Si nici nu vreau sa stiu! Poti fi sever pedepsit daca folosesti cuvintul ala! Esti o fantoma?
- Sper ca nu! Am doar o perspectiva diferita de a ta! Vad lucrurile intr-un fel in care tu nu poti inca!
- Mda?!? cum ar fi?
- Pai… bine! Ai un seif ascuns in camara! In el ai 12 monede, un testament si un pasaport!
- De unde stii asta!?!? Ce esti? Esti un zeu?!?
- Pai, nu mai mult ca tine! Vezi, din moment ce ma aflu deasupra ta… in a 3-a dimensiune, pot vedea lucrurile in interiorul lumii tale.
- A 3-a dimensiune? Chiar esti o fantoma sarita! Sunt numai doua! Uite!
- Deci, daca ar fi sa-ti ating interiorul stomacului, cum as face asta?
- Ar trebui sa-mi tai pielea, altfel e imposibil! Hahaha… opreste-te!
- Vrei mai multe?
- Mai multe… ce?
- Dimensiuni! Directii!
- Nu!… da!… dar… nu mai sint altele! Mai multe?!?… Dar ce mi se va intimpla? Ce voi deveni?
- Trebuie sa devii, ca sa stii!
- Bine!
- Excelent!
- Nu mi-as fi inchipuit!
- Nu-i asa ca-i ciudat? De ceea ce ne temem, ne infioara cel mai tare!…

www.damaideparte.ro

Se va schimba totul

La apus, un domn se plimba pe plaja, cand vazu un om in departare. Se apropie de el si vazu ca acesta se apleca pentru a aduna ceva, ce apoi arunca in apa.

Apropiindu-se mai mult, intelese ca era un pescar care aduna stelele de mare pe care apa le adusese la mal. Lua una cate una si le arunca in apa.

Putin incurcat, l-a intrebat pe pescar:
- Prietene, pot sa stiu ce faci?
- Reasez stelele in mare. Din cauza retragerii marii, s-au impotmolit pe plaja. Daca nu le arunc inapoi, in putin timp, aceste sarmane creaturi vor muri.
- Inteleg. Dar stelele impotmolite pe plaja sunt milioane. Nu poti sa le salvezi pe toate. Si probabil ca acelasi fenomen se produce pe multe alte plaje. Nu-ti dai seama ca munca ta e inutila? Nu vei schimba nimic.

Pescarul surase, se apleca, lua o alta stea, o arunca in mare si zise:
- Se va schimba totul pentru aceasta creatura mica!

Un gest de iubire autentica nu este niciodata inutil. Mai ales daca devine pretios pentru cineva. Si...un singur gest, poate face sa se nasca si alte gesturi de iubire.

Cat de mult iti doresti sa inveti?

Trei barbati care doreau sa invete de la un intelept, au fost acceptati in cercul acestuia. La scurta vreme, unul dintre acestia a plecat contrariat de comportamentul straniu al inteleptului.

Inteleptul a rugat unul dintre vechii lui discipoli sa mearga la al doilea barbat si sa-i spuna ca inteleptul este un escroc. Al doilea barbat a plecat.

Celui de-al treilea i-a permis sa stea in continuare, dar nu i-a oferit nicio invatatura, asa ca, acesta si-a pierdut interesul si a plecat.

Dupa ce toti trei au plecat, inteleptul le-a spus discipolilor sai: "Primul este o ilustrare perfecta a principiului: nu judeca lucrurile fundamentale superficial, la simpla vedere. Fapta celui de-al doilea este un exemplu clar a incalcarii principiului : nu judeca lucrurile importante dupa ceea ce ai auzit. Iar al treilea ne duce cu gandul la principiul: nu judeca niciodata prin vorbire, ori prin lipsa acesteia.

Un discipol a intrebat de ce nu au fost instruiti in acest mod si cei trei barbati. "Eu ma aflu aici pentru a impartasi cunoasterea superioara, nu pentru a-i invata pe oameni ceea ce ei deja pretind ca stiu, ceea ce ei au impresia ca au aflat cand se tineau de fusta mamei..."

Intelepciune

Traia candva un imparat oriental a carui intelepciune lumina pamantul ca un soare, a carui desteptaciune nu era depasita de nimeni si a carui bogatie intrecea de departe pe a oricui. Intr-o zi, un vizir a venit la el cu o fata nefericita. “Marite imparat, tu esti cel mai intelept, cel mai mare si cel mai puternic om din lume. Tu esti stapan peste viata si peste moarte. Dar ce am auzit cand calatoream prin tinut? Peste tot oamenii te lauda. Dar unii au vorbit foarte urat despre tine. Faceau glume si se plangeau de deciziile tale intelepte. Cum se face, preaputernicule intre toti puternicii, ca exista o asemenea nesupunere in tara ta?”

Imparatul zambi cu ingaduinta si raspunse: “Ca toti oamenii din imparatia mea, stii ce am realizat pentru voi toti. Opt tinuri sunt sub stapanirea mea. Sub domnia mea, opt tinuri au progresat si au dobandit prosperitatea. In opt tinuturi oamenii ma iubesc pentru impartialitatea mea. Ai cu siguranta dreptate. Pot face multe lucruri. Pot pune sa fie inchise portile oraselor. Dar exista un lucru pe care nu il pot face. Nu pot inchide gurile supusilor mei. Nu este cu adevarat o problema ca unii oameni ma vorbesc de rau. Ceea ce e important este sa fac eu bine ce fac.”

Povestea barbatului indragostit

Un barbat era indragostit de planeta Venus (unii se opresc doar la muntele lui Venus!) si era indragostit cu adevarat si in fiecare seara cu cer instelat, se intindea in fata casei sale pentru a-si declara iubirea unei planete inaccesibile, sau cel putin asa credea el...

Intr-o seara, in timp ce visa astfel, cu inima plina de iubire si corpul frematand de emotie, a auzit o voce foarte suava, soptindu-i la ureche:
- Sunt tare emotionata de inflacararea ta si atat de nerabdatoare sa te strang in brate, vino spre mine, vino...

El se ridica dintr-o data, recunoscuse vocea iubitei sale, chiar daca nu o mai auzise niciodata pana atunci. Planeta Venus observase in cele din urma iubirea lui si raspundea pasiunii sale.

- Dar cum pot sa ajung pana la tine? Eu nu sunt decat un om.
Ea murmura foarte aproape de el:
- Priveste acea raza de luna care straluceste pana la picioarele tale, apropie-te, urca pe ea, iar cand vei ajunge pe Luna vei gasi acolo o alta raza pe care am lasat-o pentru tine si care te va conduce pana la mine...

Barbatul se urca pe raza si ajunse usor pana la Luna. Acolo descoperi asa cum i se promisese, raza lui Venus si incepu sa urce pe ea. Pe la jumatatea drumului, ii veni dintr-o data un gand: “Dar nu poate fi adevarat, visez, este imposibil ca un om sa paseasca asa pe raza unei planete...”

Si prin indoiala care se nastea in el, incepu sa tremure, se clatina si cazu... sfaramandu-se la mii de kilometri departare.

Inainte de a muri, avu ragazul sa auda vocea iubitei sale care ii murmura la ureche:
- Nu era de ajuns sa ma iubesti si sa ai incredere in mine, mai aveai nevoie si sa te increzi in propriile tale forte, sa indraznesti, sa ai incredere in tine insuti!

Si astfel se incheie povestea barbatului care nu stia ca posibilul e doar la un pas de imposibil.
Jacques Salome

Pe cine ti-ai dori drept confident?

Odata, un rege a vrut sa testeze istetimea si puterea de a deosebi a regelui vecin, dar si discernamantul poporului acestuia. Asa ca ii trimise regelui trei figurine de aur, toate cu aceeasi infatisare si cu aceeasi greutate. Regele trebuia sa afle care dintre ele era cea mai pretioasa.

Impreuna cu toti supusii sai, regele se uita la cele trei figurine si era incapabil sa vada fie si cea mai mica diferenta intre ele. Chiar si cei mai intelepti garantau ca nu exista nicio diferenta. Era deja frustrant pentru rege sa se gandeasca la rusinea ca nu avea in regatul sau nici macar un om luminat, care sa afle figurina cea mai pretioasa.

Cand era pe punctul de a renunta, un tanar a trimis vorba regelui ca va afla diferentele daca va fi scos din inchisoare. Regele a pus sa fie adus imediat la palat si ii inmana figurinele. Tanarul le-a examinat foarte atent si in cele din urma a vazut ca toate trei aveau o gaura mica in urechea dreapta. Cercetand in continuare,a introdus un fir de argint si a descoperit ca la prima figurina, firul a iesit prin gura. La a doua figurina, firul a iesit prin urechea stanga, iar la a treia, firul a iesit prin piept. S-a gandit o vreme la toate acestea si apoi a spus:

- Inaltimea Voastra, cred ca solutia la aceasta ghicitoare sta in fata noastra ca o carte deschisa. Vedeti, asa cum fiecare om este diferit de toti ceilalti, asa fiecare dintre aceste figurine este unica prin ea insasi. Prima ne aminteste de oamenii care imediat ce le spui ceva, ies si spun tuturor ce au auzit. A doua figurina este ca si omul caruia vestile ii intra pe o ureche si ii ies pe cealalta. Cea de-a treia figurina, insa, seamana foarte mult cu omul care pastreaza pentru sine ceea ce aude si lasa sa-i miste inima.

Regele era inca nedumerit.

- Stapane, a continuat tanarul, pornind de la toate acestea ar trebui sa judeci valoarea figurinelor. Pe cine ti-ai dori drept confident? Pe cel care nu poate tine nimic pentru sine? Pe cel care-ti considera cuvintele cu nimic mai insemnate decat vantul? Sau pe cel care este pastrator demn de incredere al cuvintelor tale?

Poveste orientala

Terapie cu povesti

Care este rolul povestilor in viata noastra?

Isteata Seherezada, printesa celor "O mie si una de nopti", a folosit cu succes povestile vindecandu-si regele de convingerea ca toate femeile sfarsesc prin a fi infidele. Apoi, multi cititori au avut de invatat din povestile ei. De altfel, povestile din orice zona culturala, au fost folosite de-a lungul timpului cu valoare pedagogica nu doar pentru copii, ci si pentru adulti.

Uneori povestile si parabolele sunt folosite cu succes in psihoterapie, seminarii si cursuri pentru a ajuta la intelegerea unor teorii si concepte abstracte.

Povestile, parabolele, metaforele si mai ales glumele ne ajuta sa gandim in noi moduri. Situatia unei persoane afectate de linearitatea gandirii logice este in multe privinte ca si situatia unui om care sta multa vreme intr-un singur picior. Dupa o vreme, muschii lui se contracta si piciorul pe care sta incepe sa-l doara. Dar nu il doare numai piciorul, ci apar tensiuni si crampe in toti muschii...si omul incepe sa se vaite, sa ceara ajutor.

Cand cineva striga dupa ajutor, apar multi binevoitori. Cineva vine si ii maseaza piciorul, altcineva ii maseaza muschii tensionati de la gat, iar un altul, foarte amabil, se ofera sa-l sprijine cand acela isi pierde echilibrul.

Apoi apar spectatorii...si ei, binevoitori, incep sa dea sfaturi. Un batran intelept il incurajeaza sa reziste, pentru ca oricum "este intr-o situatie mai buna decat a unuia care nu are deloc picioare". Altcineva il implora sa-si foloseasca "puterea gandului" si sa-si imagineze ca este usor ca un fulg care zboara, zboara...si...cu cat se va concentra mai mult asupra acestui gand, cu atat vor fi durerile mai mici. Mai apare un intelept care il asigura ca nu are de ce sa-si faca griji pentru ca, nu-i asa, "cu timpul, va aparea de la sine o solutie".

In cele din urma, un copil vine si il intreaba: "De ce stai intr-un picior? Pune-l jos si pe celalalt si stai si pe el. Stii, mai ai un picior !"

"Uneori, nu putem evita stiinta, matematica si discutiile erudite care ajuta la dezvoltarea constiintei umane. Dar, uneori, avem de asemenea nevoie de poezie, sah si povesti, astfel incat spiritul nostru sa poata gasi bucurie si inviorare."
(dupa Saadi)

Fericire

Drumetul:
- Cum va fi vremea astazi?
Ciobanul:
- Va fi exact pe gustul meu.
Drumetul:
- De unde stii ca va fi exact pe gustul tau?
Ciobanul:
- Simplu, dupa ce mi-am dat seama ca nu pot avea parte de tot ce imi doresc, m-am invatat sa fiu intotdeauna satisfacut cu ceea ce primesc. De aceea, sunt absolut convins ca vremea va fi exact pe gustul meu.

Fericirea si nefericirea nu depind de evenimentele propriu-zise, ci de felul in care le privim noi.

Cascati cat de mult puteti !

"Cum ne schimba Dumnezeu creierul" este o carte scrisa de Andrew Newberg si Mark Robert Waldman, in care am gasit, cel putin interesanta, o informatie despre o modalitate de antrenare a creierului. In carte sunt descrise opt modalitati de a obtine sanatatea fizica, mentala si spirituala. Una dintre modalitati este cascatul.

Desi am fost invatati ca nu-i frumos sa casti, se pare ca exista cel putin 12 motive pentru a casca:
1. Stimuleaza starea de alerta si concentrarea
2. Optimizeaza activitatea creierului si metabolismul
3. Imbunatateste functia cognitiva
4. Creste memoria
5. Scade stresul
7. Relaxeaza fiecare parte a corpului
8. Imbunatateste controlul muscular voluntar
9. Intensifica abilitatile atletice
10.Regleaza simtul timpului
11.Creste empatia si constiinta sociala
12.Sporeste placerea si senzualitatea

Puterea exemplului/Autoritate

In urma unui accident, primarul unei localitati micute a ramas paralizat, asa ca a fost nevoit sa invete sa mearga cu carjele. Treptat, el s-a obisnuit atat de mult cu acestea incat a inceput sa se deplaseze din ce in ce mai rapid cu ele, sa danseze si chiar sa faca mici piruiete, spre incantarea celor din jur.

Multumit de succesul avut, primarului i-a venit ideea sa-si invete copiii sa mearga cu carjele. Acestea au devenit un adevarat simbol al succesului si in scurt timp toti oamneii din sat au inceput sa mearga in carje.

La cea de-a patra generatie, nimeni nu mai stia sa mearga fara carje. Scoala locala a inclus in programa sa o materie numita "Mersul cu carjele - teorie si practica", iar tamplarul satului a devenit faimos si bogat. Se vorbea chiar de introducerea pe piata a unor carje electronice, mult mai confortabile, actionate cu baterii!

Intr-o zi, un tanar s-a prezentat in fata consiliului inteleptilor si i-a intrebat pe acestia de ce mergea toata lumea cu carjele atat timp cat Dumnezeu i-a inzestrat pe oameni cu doua picioare. Membrii consiliului s-au amuzat pe seama lui, spunandu-i ca este mult prea tanar ca sa le dea lor lectii.

- De ce nu ne arati cum ar trebui sa facem? l-au provocat ei.
- De acord, le-a raspuns tanarul.

Demonstratia a fost fixata pentru duminica urmatoare la ora 10,00, in piata centrala. Toata lumea era adunata in piata cand a aparut tanarul. Acesta s-a deplasat in carje pana in centrul pietei, a asteptat pana ce orologiul bisericii a inceput sa bata ora 10,00, dupa care si-a aruncat carjele. O mare tacere s-a asternut peste intreaga multime. Tanarul a incercat sa faca un pas inainte, dar a cazut cu fata la pamant.

Satenii au plecat acasa, convinsi mai mult ca oricand ca este absolut imposibil sa mergi fara carje.

Anthony de Mello - Rugaciunea broastei

Daruind, primesti.

Tot ce daruiesti altora, iti daruiesti de fapt tie.

Un fermier al carui porumb iesea intotdeauna pe primul loc la Targul Anual, avea obiceiul sa isi imparta cele mai bune boabe de porumb cu toti ceilalti fermieri din vecinatate. Intrebat de face face asta, el a raspuns:
- De fapt, am un interes personal. Stiti, vantul sufla polenul si il imprastie pe camp. De aceea, daca vecinii mei ar cultiva un porumb inferior, polenizarea va duce, mai devreme sau mai tarziu, la reducerea calitatii porumbului meu. De aceea sunt cat se poate de interesat ca si ei sa aiba cel mai bun porumb.

Emisarii iubirii

Dupa ce am vazut filmul Geometria sacra pe "Blog de plictis" - http://blogdeplictis.blogspot.com/ - am citit in cartea lui James F.Twyman - Emisarii iubirii - despre aceiasi copii speciali, adica niste copii cu mari puteri paranormale, care pot face orice.

Iata doua fragmente din discutia cu unul dintre acesti copii speciali:

"Anna, daca le-ai spune ceva tuturor oamenilor mari de pe Pamant, ce anume le-ai spune?"
S-a gandit o clipa, si tot pentru o singura clipa mi-am amintit ca nu era decat o fetita, desi era cea mai nemaipomenita fetita pe care o cunoscusem vreodata. Ochii i se rotira in cap, de parca ar fi cautat cel mai bun raspuns pe care mi-l putea da. Apoi m-a privit si a zis: "Le-as spune sa-si dea seama cat sunt de puternici si ca, pe masura ce se iubesc mai mult unii pe altii, cu atat iese mai mult la iveala aceasta forta. Oamenilor le este teama de propria lor forta, pentru ca isi inchipuie ca si-ar putea face rau unii altora. Insa, cu cat sunt mai inchisi in ei insisi, cu atat se ranesc mai rau unul pe celalalt. E doar o iluzie ca noi, cei de aici suntem foarte numerosi. De fapt, nu este asa. In realitate, nu suntem decat unul singur, ca toti copiii speciali care stim unul de celalalt. Stim unii de altii, pentru ca intre noi exista o legatura - si, intr-o zi, toti adultii din lume vor realiza acest lucru."

"Problema este daca esti gata sa actionezi ca si cum ai sti ca Dumnezeu te iubeste. Oamenii cred ca Dumnezeu nu-i iubeste, asa ca se comporta de parca acest lucru ar fi adevarat. De aceea lumea este asa cum este in clipa de fata. Cu gura, oamenii spun ca Dumnezeu exista si ca ii iubeste ca mama ori ca tatal lor - insa, in adancul inimii, nu cred acest lucru. Ce s-ar intampla, insa, daca ei ar crede intr-adevar intr-o asemenea stare de fapt? Atunci, iubirea care ii inconjoara ar incepe sa se raspandeasca dinspre ei pentru a-i atinge si pe ceilalti oameni, iar atunci toata lumea ar fi tamaduita. Este totul atat de simplu. Astfel ca intrebarea se refera la faptul daca oamenii sunt dispusi sa accepte ceea ce este deja adevarat."

"Sa accepte ceea ce este deja adevarat?"

"Da, pentru ca asa simtim noi lucrurile. Copiii exista pentru a simti ceea ce este adevarat si sa-i ajute si pe altii sa faca acelasi lucru."

Sa invatam de la copii !

Je t'aime comme ca

Copiii ne invata ce este iubirea

Am gasit cheia

Pentru ca mi-am deschis la inceput de an o usa si am inceput sa caut, iata ca am gasit pe coaching.info.ro "Cheia catre adevarata iubire"

"Astepti cumva iubirea?
Majoritatea dintre noi da. Atingerea intima a unui alt suflet este cel mai puternic antidot pentru experientele atat de umane ale singuratatii.
Asa ca de ce irosim atat de mult timp si energie ca sa evitam actul intim al intalnirii cu un alt suflet? De cine ne aparam? De ce suntem nervosi, critici, inchisi la minte si judecam pe cei din jurul nostru? Intr-un cuvant de ce blocam experientele pe care de fapt le dorim sa se intample."

Care este cheia catre adevarata iubire?
Renuntarea la Ego. Cine este Ego? Ehe... il stim de mult si il stim atat de bine si... vrem atat de putin sa renuntam la el...

In continuarea articolul "Puterea secreta a EGO-ului", Ego-ul este facut de doua parale: "Ego-ul tau este doar vorbarie. Este un monolog enervant... Caci majoritatea timpului trece cam asa: „sunt mai bun decat el, sunt mai desteapta decat ea, mai urata decat este ea, mai bogata decat ea, mai rau decat ar trebui sa fiu. Eu pot sa fac asta. Eu nu pot sa fac vreodata asa ceva, n-ar fi trebuit sa fac asta, ei nu ar trebui sa fie in felul acela. Viata este buna, viata este grea, el are dreptate, ea greseste, eu sunt minunat, nu sunt bun de nimic, este vina mea, este vina lor...” si asa mai departe, la nesfarsit."

Si credeti ca va pleca de la noi cu coada intre picioare Ego-ul, doar pentru ca l-am recunoscut si demascat? Nici vorba. Probabil ca va continua empatic:"da, ai dreptate, uite ce desteapta esti ca ai descoperit ce este de fapt Ego-ul si ca, acum, fara el vei gasi iubirea. Bravo, gata ai descoperit ce era de descoperit, poti sa te linistesti."

Cum sa facem sa renuntam la ceva ce este al nostru? Doar al nostru. Atat de al nostru incat credem ca el suntem chiar noi? Poate fi oprita vorbaria aceea continua care ne spune si cine suntem, si ce sa facem, si cum sa nu facem, si cand, si unde?

Asta mi-aduce aminte de gluma cu presedintele Theodore Roosvelt care avea o mare pasiune pentru vanatoare. Odata, a auzit ca un renumit vanator britanic se afla in vizita in Statele Unite si l-a invitat la Casa Alba, sperand sa primeasca niste sfaturi bune pentru vanatoare.

Dupa doua ore de dicutii cu usile inchise, in care nu au fost deranjati de nimeni, englezul a iesit oarecum bulversat.
- Ce i-ati spus presedintelui? l-au intrebat reporterii.
- I-am spus cum ma cheama, a raspuns el epuizat.

Ar scadea un pic din puterea lui Ego daca am vorbi mai putin si am asculta mai mult?

Iubirea este o emotie sau un fel de a fi?

Cu ani in urma credeam ca iubirea este emotia pe care o simteam, plus acea multumire ca cineva raspundea cu aceeasi emotie. Eram convinsa ca aceasta este singura iubire, adica adevarata iubire si mi se parea ca doar eu o cunosteam.

Apoi au fost ani in care nu am mai stiut ce este iubirea, nu pentru ca nu mai exista acea emotie, ci pentru ca mi se parea ca este mai mult decat atat, dar nu stiam ce.

Acum s-a transformat in ceva ce este mai degraba recunostinta pentru tot ce este in jur si iarasi nu mai stiu ce este iubirea, desi sunt tot mai curioasa sa aflu.

De ceva timp, singura "definitie" a iubirii care imi pare sa aiba sens este cea a lui Wayne Dyer: "Capacitatea si dorinta de a ingadui celor la care tii sa fie ceea ce aleg, fara a insista ca ei sa te multumeasca". Si pentru ca nu-mi iese cu toti cei la care tin, ma gandesc ca inca nu stiu ce este iubirea si continui sa caut.

O noua usa deschisa!

2010 - un nou an! O noua usa deschisa!

" Cand o usa de fericire se inchide, alta se deschide; dar, adesea, noi ne uitam atat de staruitor la usa inchisa, incat nu o vedem pe cea care s-a deschis." - Helen Keller