vineri, 1 iulie 2011

Cand nu judec


Zilele trecute m-am ridicat si am aplaudat curajul unei tinere cursante care a povestit cum a constientizat ca judeca oamenii.


Cu o voce plina de forta a spus: "A venit un domn care zicea ca vrea sa rezolve o situatie pentru ca l-a parasit nevasta. Uitandu-ma la el am strambat din nas si am zis in mintea mea : . Imediat am realizat ca il judec pe om fara sa stiu nimic despre el. Si chiar daca as stii, pentru ce sa-l judec eu? A fost un moment extraordinar pentru mine cand mi-am dat seama ce fac."


Probabil ca toti am auzit indemnul "Nu judeca pe altii ca sa nu fii judecat !". Pentru mine, povestea tinerei a nascut o intrebare: "Ce se intampla cand nu judec?" si raspunsurile au venit imediat.

Cand nu judec, nu am cum sa sufar.

Cand nu judec, nu am cum sa plang.

Cand nu judec, nu exista suparare.

Cand nu judec, nu ma simt atacata.

Cand nu judec, nu am de ce sa ma apar.

Cand nu judec, nu exista cearta.

Cand nu judec, nu exista vinovati.

Cand nu judec, nu reactionez, ci raspund.

Cand nu judec, nu exista vaicareala.

Cand nu judec, nu exista jignire.

Cand nu judec, nu exista umilire.


Cand nu ma judec, nu sunt vinovata.


Cand nu judec, gasesc bucuria in tot ce fac.

Cand nu judec, vad lectia in fiecare experienta.

Cand nu judec, pot sa zambesc mult mai des.

Cand nu judec, pot sa ajut mai multi oameni.

Cand nu judec, pot sa ofer mai mult din ceea ce stiu.

Cand nu judec, pot sa comunic mult mai usor cu ceilalti.

Cand nu judec, pot sa vad frumusetea din cel de langa mine.

Cand nu judec, simt recunostinta pentru tot ce am, ce sunt si cine sunt pe cale sa devin.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Du-te si intoarce-te

Un tanar novice, insarcinat cu maturarea curtii manastirii, se plangea astfel: "Am intrat in aceasta manastire pentru a primi invatatura, nu pentru a plimba matura in sus si in jos...,fara odihna, fara sfarsit, fara scapare..."

Maestrul manastirii, care trecea pe acolo, il auzi si ii spuse urmatoarea poveste:

"A fost odata o mama iubitoare si blanda, care era pe moarte. Singurul lucru care o mai putea salva erau niste pere salbatice, care se aflau intr-o anume vale pazita de o vrajitoare batrana.

Fiica cea mare se duse prima. Vrajitoarea ii zise:

- Daca vrei perele mele salbatice, du-te pe muntele ce se zareste acolo jos si intoarce-te!

Fiica cea mare se supuse. Ea merse acolo si se intoarse...de zece ori. Vrajitoarea ii tot repeta: "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te"...

A unsprezecea oara, fiica cea mare se descuraja:
- Mama ma asteapta acasa, nu voi mai continua acest exercitiu stupid.
Si pleca cu panerul gol.

Mijlocia veni, la randul ei, in valea unde se coceau perele salbatice. Vrajitoarea ii zise:
- Du-te pe muntele acela si intoarce-te...

La al cincizecilea du-te-vino, fata, furioasa, pleca fara sa se mai intoarca...cu panerul gol.

Mezina lua panerul si porni si ea la drum. O intalni si ea pe batrana vrajitoare, care ii spuse:
- Daca vrei sa iei perele mele salbatice, care ii vor reda sanatatea mamei tale, du-te pe muntele ce se zareste acolo si intoarce-te...

De zece ori, de douazeci de ori, de cincizeci de ori, batrana repeta: "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te"...

Mezina, fara sa murmure, ascultatoare, pleca si revenea, pleca si revenea. A suta una oara, ea primi perele salbatice. Si isi umplu cu ele panerul. Mama ei le manca si fu salvata."

Maestrul spuse:
- Cand matura ta face miscari de du-te-vino prin curtea manastirii, tu nu executi un act inutil, ci urmezi insasi Calea. Caci Iluminarea se afla in umilele gesturi de zi cu zi.

Cand inima este pura

A fost odata un calugar zen, pe numele lui Hokuji. Locuia singur, intr-un templu abandonat.

Intr-o noapte, fu trezit de un zgomot neobisnuit. Se scula. Vazu intr-un mar un tanar care fura din fructele inca necoapte. Fara sa stea pe ganduri, el merse in magazie, lua o scara, pe care o aseza la piciorul pomului, apoi se retrase discret.

Hotul, absorbit de lucrul sau, nu vazuse si nu auzise nimic.

Calugarul se culca la loc pe rogojina sa, gandind:"Acum, tanarul va putea cobora din pom, oricat de greu incarcat ar fi, fara a risca sa isi rupa oasele." Si adormi fara alt gand.

Henri Brunel - Anul Zen

duminică, 31 ianuarie 2010

Realitatea e in ochii privitorului

"Chiar si o tragedie se poate transforma intr-un beneficiu nesperat daca o privim ca pe o lectie care ne permite sa crestem din punct de vedere spiritual."

Louise L.Hay

Puterea este in interiorul tau

"Ori de cate ori iti spui: "Nu stiu", tu ii trantesti in nas usa intelepciunii tale interioare."

Louise L.Hay

miercuri, 27 ianuarie 2010

Copiii s-au schimbat

Visam...ascultandu-i pe tinerii colegi vorbind despre meseria de profesor:

- Copiii nu mai sunt asa cum ii stiati, au devenit de nestapanit!

Si imi citara un numar de exemple care ar fi zburlit parul unui batran "pedagog". Fiecare oferea o explicatie: somajul, aglomeratia urbana, dezorientarea parintilor, climatul de violenta, exemplul dezastruos al oamenilor politici, pierderea valorilor morale, chiar si Internetul... In tot acest timp nimeni nu intrevedea solutia.

- Dar, spun eu, daca profesorii ar invata arta de a conduce o clasa de copii diferiti, fara morala si fara lege, de copii dificili...

Se lasa o liniste jenanta. Un sindicalist bombani:

- Ceea ce ne-ar trebui sunt mijloacele! Mai multi profesori, intendenti, personal administrativ, oameni de serviciu!

Fiecare i se alatura, iar conversatia isi relua cursul presarat de plangeri iterative si familiare.

Si totusi, imi spun, zece piloti miopi nu vor putea inlocui unul singur care vede clar.

Profesorii nu mai stiu sa stapaneasca, sa-i tina in frau pe copiii care s-au schimbat - copiii dificili ! - deci trebuie invatati cum sa o faca.

Este mult mai eficient sa incerci sa te schimbi tu insuti, decat sa schimbi lumea.

"Ceea ce este este", iar tot restul este vorbarie, cantec...

Henri Brunel
Anul Zen

Alb

Zbor prin zapada,
Ninge.
Intregul Univers e cuprins de pace.