Un barbat era indragostit de planeta Venus (unii se opresc doar la muntele lui Venus!) si era indragostit cu adevarat si in fiecare seara cu cer instelat, se intindea in fata casei sale pentru a-si declara iubirea unei planete inaccesibile, sau cel putin asa credea el...
Intr-o seara, in timp ce visa astfel, cu inima plina de iubire si corpul frematand de emotie, a auzit o voce foarte suava, soptindu-i la ureche:
- Sunt tare emotionata de inflacararea ta si atat de nerabdatoare sa te strang in brate, vino spre mine, vino...
El se ridica dintr-o data, recunoscuse vocea iubitei sale, chiar daca nu o mai auzise niciodata pana atunci. Planeta Venus observase in cele din urma iubirea lui si raspundea pasiunii sale.
- Dar cum pot sa ajung pana la tine? Eu nu sunt decat un om.
Ea murmura foarte aproape de el:
- Priveste acea raza de luna care straluceste pana la picioarele tale, apropie-te, urca pe ea, iar cand vei ajunge pe Luna vei gasi acolo o alta raza pe care am lasat-o pentru tine si care te va conduce pana la mine...
Barbatul se urca pe raza si ajunse usor pana la Luna. Acolo descoperi asa cum i se promisese, raza lui Venus si incepu sa urce pe ea. Pe la jumatatea drumului, ii veni dintr-o data un gand: “Dar nu poate fi adevarat, visez, este imposibil ca un om sa paseasca asa pe raza unei planete...”
Si prin indoiala care se nastea in el, incepu sa tremure, se clatina si cazu... sfaramandu-se la mii de kilometri departare.
Inainte de a muri, avu ragazul sa auda vocea iubitei sale care ii murmura la ureche:
- Nu era de ajuns sa ma iubesti si sa ai incredere in mine, mai aveai nevoie si sa te increzi in propriile tale forte, sa indraznesti, sa ai incredere in tine insuti!
Si astfel se incheie povestea barbatului care nu stia ca posibilul e doar la un pas de imposibil.
Jacques Salome
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu