Un tanar novice, insarcinat cu maturarea curtii manastirii, se plangea astfel: "Am intrat in aceasta manastire pentru a primi invatatura, nu pentru a plimba matura in sus si in jos...,fara odihna, fara sfarsit, fara scapare..."
Maestrul manastirii, care trecea pe acolo, il auzi si ii spuse urmatoarea poveste:
"A fost odata o mama iubitoare si blanda, care era pe moarte. Singurul lucru care o mai putea salva erau niste pere salbatice, care se aflau intr-o anume vale pazita de o vrajitoare batrana.
Fiica cea mare se duse prima. Vrajitoarea ii zise:
- Daca vrei perele mele salbatice, du-te pe muntele ce se zareste acolo jos si intoarce-te!
Fiica cea mare se supuse. Ea merse acolo si se intoarse...de zece ori. Vrajitoarea ii tot repeta: "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te"...
A unsprezecea oara, fiica cea mare se descuraja:
- Mama ma asteapta acasa, nu voi mai continua acest exercitiu stupid.
Si pleca cu panerul gol.
Mijlocia veni, la randul ei, in valea unde se coceau perele salbatice. Vrajitoarea ii zise:
- Du-te pe muntele acela si intoarce-te...
La al cincizecilea du-te-vino, fata, furioasa, pleca fara sa se mai intoarca...cu panerul gol.
Mezina lua panerul si porni si ea la drum. O intalni si ea pe batrana vrajitoare, care ii spuse:
- Daca vrei sa iei perele mele salbatice, care ii vor reda sanatatea mamei tale, du-te pe muntele ce se zareste acolo si intoarce-te...
De zece ori, de douazeci de ori, de cincizeci de ori, batrana repeta: "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te", "Du-te si intoarce-te"...
Mezina, fara sa murmure, ascultatoare, pleca si revenea, pleca si revenea. A suta una oara, ea primi perele salbatice. Si isi umplu cu ele panerul. Mama ei le manca si fu salvata."
Maestrul spuse:
- Cand matura ta face miscari de du-te-vino prin curtea manastirii, tu nu executi un act inutil, ci urmezi insasi Calea. Caci Iluminarea se afla in umilele gesturi de zi cu zi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu